Interdependente
Oficial, dependenta se refera la a depinde de ceva sau de cineva, subordonare, supunere, sau lipsa de autonomie, energie sau finanțare. Depinde cum privești, din ce parte privești și pe cine privești, pana la urma este chestiune de optica...
Când spui dependenta gândul te duce la un viciu, involuntar. Țigări, băutură, drogul la alegere, moravurile sau femeile ieftine, îți vin în minte mereu lucrurile mai puțin etice. Sunt deprinderi în care ne complacem zi după zi, parțial pentru ca nu vedem modele diferite în societate și parțial pentru ca ne simțim bine. Simți vina. Simți rușinea, dacă e la început, sau ura la sfârșit. Nu multe lucruri sunt lipsite de emoții la prima încercare. Trec și te simți împăcat în timp ce îți amorțești conștiința mai departe ascuns în nepăsarea turmei pe care o urmezi zi de zi. Dam naștere dependentelor din nevoia de a ne afla surogate pentru lucruri care ne lipsesc, atenție, afecțiune, înțelegere sau siguranță.
Dependenta te supune, sub pretextul unei false mulțumiri. In micile dependente zilnice ajungem sa trăim fără sa vrem, fără sa ne dam seama. Un lucru interesant e ca atunci când tu depinzi de ceva ai impresia ca și la ceilalți e imperativ sa fie la fel. Atunci când am fost întrebat dacă ma bag la o marfa buna și-am zis pas mi s-a spus ca glumesc. Atunci când m-a întrebat cineva dacă țin post, i s-a părut amuzant. Dacă îți tremura degetele fără o țigară, sau dacă nu ești în stare sa spui un Tatăl Nostru fără sa te gândești la piesa aia blonda din club de-ai văzut-o aseară, crede-ma, chiar nu ma doare. In nici un fel. Si n-o sa-mi fie niciodată rușine să-ți arat ca nu-mi pasa și ca am un sistem de valori diferit de-al tău. Indiferent cine-ai fii, cititorule!
Cat despre dependente, nu ma pot exclude în totalitate. Îmi place sa beau chestiuni fine, stau aproape toată ziua la calculator, deși abia aștept weekendurile în care pot pleca din orașul acesta împuțit. Sau dacă nu în afara orașului, măcar lângă ea. Am spus mai sus ca ne agățam de anumite lucruri din dorința de-a umple goluri. Pentru mine golurile s-au umplut în cea mai mare parte, golurile cele mai mari, restul sunt pur și simplu nevoi ocazionale... Si dacă ma gândesc bine, dependent propriu-zis nu sunt realmente de nimic, poate cu puține sacrificii fără unele lucruri oarecum esențiale, dar as putea.
Mai puțin fără tine dependenta asta o afirm cu capul sus... Am sa fiu întrebat cine ești tu... chiar asa, cine ești tu?!
Când spui dependenta gândul te duce la un viciu, involuntar. Țigări, băutură, drogul la alegere, moravurile sau femeile ieftine, îți vin în minte mereu lucrurile mai puțin etice. Sunt deprinderi în care ne complacem zi după zi, parțial pentru ca nu vedem modele diferite în societate și parțial pentru ca ne simțim bine. Simți vina. Simți rușinea, dacă e la început, sau ura la sfârșit. Nu multe lucruri sunt lipsite de emoții la prima încercare. Trec și te simți împăcat în timp ce îți amorțești conștiința mai departe ascuns în nepăsarea turmei pe care o urmezi zi de zi. Dam naștere dependentelor din nevoia de a ne afla surogate pentru lucruri care ne lipsesc, atenție, afecțiune, înțelegere sau siguranță.
Dependenta te supune, sub pretextul unei false mulțumiri. In micile dependente zilnice ajungem sa trăim fără sa vrem, fără sa ne dam seama. Un lucru interesant e ca atunci când tu depinzi de ceva ai impresia ca și la ceilalți e imperativ sa fie la fel. Atunci când am fost întrebat dacă ma bag la o marfa buna și-am zis pas mi s-a spus ca glumesc. Atunci când m-a întrebat cineva dacă țin post, i s-a părut amuzant. Dacă îți tremura degetele fără o țigară, sau dacă nu ești în stare sa spui un Tatăl Nostru fără sa te gândești la piesa aia blonda din club de-ai văzut-o aseară, crede-ma, chiar nu ma doare. In nici un fel. Si n-o sa-mi fie niciodată rușine să-ți arat ca nu-mi pasa și ca am un sistem de valori diferit de-al tău. Indiferent cine-ai fii, cititorule!
Cat despre dependente, nu ma pot exclude în totalitate. Îmi place sa beau chestiuni fine, stau aproape toată ziua la calculator, deși abia aștept weekendurile în care pot pleca din orașul acesta împuțit. Sau dacă nu în afara orașului, măcar lângă ea. Am spus mai sus ca ne agățam de anumite lucruri din dorința de-a umple goluri. Pentru mine golurile s-au umplut în cea mai mare parte, golurile cele mai mari, restul sunt pur și simplu nevoi ocazionale... Si dacă ma gândesc bine, dependent propriu-zis nu sunt realmente de nimic, poate cu puține sacrificii fără unele lucruri oarecum esențiale, dar as putea.
Mai puțin fără tine dependenta asta o afirm cu capul sus... Am sa fiu întrebat cine ești tu... chiar asa, cine ești tu?!
"chestiunile fine" le bei singur sau in doi?
RăspundețiȘtergereoficial ,
RăspundețiȘtergere