M-am saturat!
M-am saturat de România, m-am saturat de atmosfera românească, m-am saturat de insulta publica și de alte chestiuni ce încalcă normele, nescrise, de bun simt.
M-am saturat de ignoranta oamenilor. Cam fiecare face mereu cum ii mai convenabil propriei prejudecăți. Nu vreau sa dau senzația ca ma repet spunând chestia cu a impune pe cineva sa facă ceva contrat credinței sale. Pana la urma și asta pornește de la lipsa de încredere în persoana respectiva. Nu e în stare sa își ia propriile decizii?! Bun, dar trebuie sa fie în stare să-și asume consecințele. Asta cum dracu vine, cum se produce? Si mai exista și pretenții pe deasupra.
Țin sa îmi susțin generația “gold”și sa zic ca nu putem avea succesul dorit, înspre care mergem pe un drum deja impus, urmat și de alții înaintea noastră sau în urma noastră. Poate ca nu e bine sa urmezi niște pași, niște urme care încă nu s-au șters mai deloc, care nu au plătit tribut timpului și nu au avut cum sa se așeze. Poate este bine sa mergi fără reguli, fără șabloane, după cum îți dictează conștiința!
Ne alegem singuri drumul sau suntem plătiți la o răspântie de drumuri cu mai mult de 8 niveluri și cu mult mai multe paliere. Semne care duc de acolo pana nicăieri via Scaraoschi. Dacă cineva m-ar trimite la dracu acum probabil ca i-as spune ca nu am cum, sunt deja acolo, nu numai eu. Si nu multi sunt cei care ma pot contrazice. Sunt prins într-o închisoare a mintii mele și decursul zilelor mele nu ajuta acestei cauze sa devina open mind. Momentan rămâne un fel de evadare din existențialul funebru. Exista legenda faptului ca se poate, dar nu avem nicio dovada clara.
Zeii lumii exista! Oare?! Poate ca da sau poate ca nu. Nu ma interesează, nu sunt politeist, sunt polivalent și cred într-un Dumnezeu, al meu. Nu asa cum îl propovăduiește biserica, în general. But don’t get me started. Am unele argumente, irefutabile ar zice unii. Si dacă am motive sa ma îndoiesc puțin de anumite privințe ce privesc divinitatea, deviza mea de viata devine brusc: din viata scapă cine poate, cum poate. Vreau sa pot scăpa, de închisoare și de arest la domiciliu, de munca prost plătită și normata, de aglomerație și de tâmpiți. Si dacă exista o răsplată pentru ceva ce fac vreodată, vreau s-o vad pe viu, la un loc toată odată. Nu vreau transe care vin insesizabil și se duc împărțite pana la ultima virgula pentru a-mi plăti datoriile. Ideea e ca toți banii noștri îs împărțiți înainte sa-i avem. Cui?! Cam asa și cu viata, nu o sa avem niciodată suficient timp pentru noi. In cel mai bun caz dam o replica atunci când situația vieții ne e favorabila și speram ca la reluare sa nu mai fie la fel.
Noapte buna romanica, pe oriunde umbli, bezmetica!
Comentarii
Trimiteți un comentariu