Ea, marea, visele.

Marea zâmbea. Ea, marea, ce reflexe albastre avea. Îmi răspunde mereu cu sclipiri unduitoare. Am zâmbit și eu.

… tu erai aievea, adâncită in gândurile tale, undeva unde nu puteam ajunge la tine. Ce-mi faci? Ce-mi spui? Unde-mi ești?

Știu ca ești puternica, ești doar marea, doar mă botezi in fiecare an - am continuat. Si in fiecare iulie mă întorc la tine cu promisiuni și rugăminți.

Am depus sărutul marii, sărat și cald, pe buzele mele și te-am privit din nou. Erai acolo, întruchipând tot ce-mi doresc, tot ce mă desparte de fericire. Revoltător de ironic, erai toată, aceea ce mi se refuza cu încăpățânarea tuturor motivelor pe care nu le-am înțeles niciodată.

M-am îndepărtat de zidul dintre mine și tine și m-am întors la valuri. Reveneau mereu să plece, același dans nebun la care m-am simțit întotdeauna provocat. Mi-am pierdut privirea in larg și m-am lăsat mângâiat de stropii sărați, de nisipul ud, de aerul cald și catifelat.

N-am dansat. Era prea frig in absenta ta, tu care să mă învelești in gânduri și atingeri. In schimb, am lăsat dansul marii să-mi umple sufletul atât cat putea, pentru ca uitându-mă la tine nu mai era mult loc in inima mea.

Doamna, mi-am continuat ruga, uita-te la ea. O iubesc. Mi-e dor de ea și acum, când vorbesc cu tine. Marea foșnea intrigata și am lăsat o lacrima drept ofranda. Te rog, doamna, șoptește-i lui Dumnezeu, știu ca te întâlnești mai des cu El decât mine. Plângi pentru mine, spune-i să mi-o întoarcă, mă ofilesc fără ea. Si tu seci de dor pentru fiecare val pe care îl pierzi pe stânci. Ea este valul meu…

Comentarii

  1. Anonymous1 august 2011 la 22:21

    si'acum te vad aievea cum te cufundai incet in ea. tu cu marea ta. ma tot intrebam de ce'ai mai venit. pana spre noapte cand am stiut.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

In luna mai a vremurilor noastre erau cireșele în pârg, gustoase, românești. In mai, cam prin vremurile noastre, era un soare blând, vânticel călduț și miresme de salcâmi și soc. Erau și albine, era și veselie, se mai găseau și ceva seri plăcute pe o banca a începuturilor în pași mici și timizi. Aveam vreme de vorbe, de zâmbete, de clipe alese, de concesii, de iertări și planuri noi în alegeri lejere. Nu știam ca stresul este omniprezent, ca poluarea ucide, ca americanii ne guvernează, ca prostii ajung senatori și fără melci. Nu exista ridicolul la grad de arta, nici prostia la rang de meserie. Si-mi aduc aminte bine ca aveam pasiuni și timp de ele, ca era vreme de ascultat radiouri interzise și înjurat din sinceritate o seama de turnători, formatori, cioplitori și ciorditori. Ce vremuri, ce alegeri, ce migrație și, musai, respirație!
Citiți mai multe

Voluntarul.

Nimeni nu pleacă voluntar la război dacă nu are de apărat o familie, dacă nu are de apărat o țară, dacă nu are de apărat o convingere personală. Mai întâi nimeni nu pleacă la război fără un jurământ militar, indiferent dacă are sau nu o familie, depus pentru tara. Care tara este membra a unei uniuni și unde convingerile personale sunt înlocuite cu trendul european, impus. Prin urmare, de ce am pleca la război? Ce alt resort îți spune ca acolo e locul tău? Memoria ne spune ca, recent, au fost cucerite teritorii fără nici un război. Simpla prezenta a unor forte militare antrenate și dotate a dus la cedarea unor teritorii. In istoria recenta, pentru și în numele unui profet, voluntarii cu tara, cu familie, cu bogății și aici nu contabilizam caprele sau cămilele, se arunca în aer și, dacă se poate, în alte tari care nu cer voluntari pentru ca nu este război. Si, în fapt, mizeria de război nu este altceva decât un rezultat al unui refuz de impunere economica, al unor interese ce nu țin co...
Citiți mai multe

Sa nu-mi iubești neamul, străine!

De ce? Păi,din destule motive! Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolăescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe continând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de sapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti - Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene. De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hitiţii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. De altfel , vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman, iar cuvântul Roma e...
Citiți mai multe