Prietenie

Eu cred ca prietenia și dragostea sunt sentimentele cele mai nobile, de fapt sunt cele care îl fac pe om să-și înnobileze propria viata. 
Doar cu sprijinul prietenilor adevărați și al celui pe care-l iubești poți trece mai ușor peste durere, răutate, ura, umilință, boala, tristețe, singurătate, nesiguranță, cinism și atâtea altele pe care viata ți le scoate permanent în cale. 
Prieteniile, fiecare dintre noi le simte, le trăiește și dorește, la un moment dat, sa le împărtășească. Vrem sa iubim, sa fim iubiți. Si totuși, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevărat putere, ceva ce nu ne lasă sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia înseamnă ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totuși, pentru cei mai multi, prietenia înseamnă, de cele mai multe ori, totul. Prietenia? Un cuvânt ce greu poate fi explicat în cuvinte. Prietenia exprimarea sincera și fără rezerve a gândurilor și simțurilor tale în fata unei alte făpturi omenești, sinceritate totala și dezinteresata în viata lăuntrică cea mai intima, ca o încercare de retrăire în profunda simpatie a unei alte ființe omenești. Prietenia face sa nască, hrănește și întreține cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. Prietenie este când persoana care ți-e alături accepta sa fie "acolo" pentru tine și la bine și la rău.
            Prietenul adevărat e cel căruia ii place sa te vadă: care este dispus să-ți ierte slăbiciunile și sa le ascundă de ochii altora, te tratează cu menajamente când ești absent, și cu franchețe când ești prezent. Prietenia adevărată și sincera presupune ca cineva sa ia parte la soarta celuilalt cu căldură, în mod curat obiectiv și fără nici un interes, și aceasta presupune o identificare desăvârșită intre cei doi prieteni. Prietenia presupune cel puțin doua suflete. O prietenie adevărată trece de interesul material. Prietenul este acela care gândește pentru tine ca pentru el însuși și care este capabil sa te ajute sa înțelegi ca uneori greșești pentru ca prietenul care ești tu sa se schimbe. O prietenie adevărată este un cerc. Un cerc în care cei doi prieteni se ajuta în viata... sa se rostogolească. Când ești singur, fără prieteni nu poți decât sa mergi ca barca pe uscat.
Fără sa ne dam seama, de multe ori uitam ca lângă noi exista o persoana căreia am putea sa-i împărtășim gândurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alături de noi sau sa ne consoleze atunci când suntem triști. De asemenea, de multe ori uitam ca și noi, la rândul nostru, reprezentam pentru cineva același lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam în propriile gânduri Si totuși Atunci când ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce păreau de nerezolvat li se conturează o rezolvare, sentimentelor ce păreau sufocante li se găsește alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva lângă noi. Cineva spunea ca prietenii reprezinta a doua familie, familie în care dragostea este necondiționată, bucuriile se împărtășesc, iar necazurile se înjumătățesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai ușor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieți este prietenia și una din bucuriile prieteniei este de a avea cui încredința o taina. Prietenia este poate faptul esențial al vieții.
           Prietenia poate fi înțeleasă ca o profunda apropiere sufleteasca. Oricine dorește sa aibă un prieten bun, căruia sa i se poată destăinui. Dar câți dintre noi îl poate asculta cu tot sufletul și poate chiar ajuta pe acel "timid"? Timiditatea este o infirmitate. De multe ori relația de prietenie dintre doua sau mai multe persoane este luata în ras de către ceilalți. Este de ajuns o privire pentru ca sincerul sentiment de simpatie sa încolțească. De ce nu știm cu toții sa apreciem prietenia adevărată cu ochii sufletului și nu doar a fizicului? "Un om frumos este o bijuterie care în timp se uzează, iar un om bun este și rămâne veșnic o comoara."
De cine ne ascundem oare? De noi înșine. Oare înțelegem toți sensul cuvântului prietenie?
Este dificil în viata sa fii singur, sa nu ai un prieten căruia sa-i vorbești, sa nu ai cu cine să-ți împarți bucuriile, sa nu ai un umăr pe care sa plângi (la nevoie). Este un dezastru sa n-ai cu cine sa razi, sa gândești, sa meditezi.

Comentarii

  1. Frumos spus. Idealist... Eu n-am reusit sa imi fac un asemenea prieten inca. De nenumarate ori ma intreb daca imi lipseste mie disponibilitatea sau poate n-am gasit persoana potrivita. Inca mai sper.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

Voluntarul.

Sa nu-mi iubești neamul, străine!