Hei, tu!


Nu ne-am născut în locul potrivit, cel puțin nu toți, dar e locul unde cei prosti mor pentru ideile celor deștepți. Din acest punct de vedere vor fi mereu 2 categorii de oameni: cei care conduc și cei care sunt conduși. 
Cei care au păreri și cei care pun păreri în opera. Pentru cei putini incapabili sa spună ceva, nu doar sa vorbească, ci efectiv sa spună ceva. Pana la urma toți avem o lume doar a nostra, un refugiu. Refuz sa cred ca am devenit un caz pierdut și ca nu mai am ce sa scriu, sa respir, sa iubesc, sa simt, sa vad, sa aud, sa miros, sa gust și sa ma delectez. Un viciu fie el cat de rău, are un singur scop, savurarea unui moment.
Am renegat scrisul pentru ca neavând ceva bun sa spun voiam sa devin mut. Izolat poate de restul lumii, într-un univers paralel plin de inconsistenta, lipsit de material gândindu-mă ca poate nu m-am născut în locul potrivit.
Dacă nu scriu nu înseamnă ca dorm, dacă stau în pat nu înseamnă ca nu ma gândesc la ce vreau sa scriu când ma voi trezi. Când ma pun sa compun, nu înseamnă ca nu as avea ce, cum sau când, ci doar ca mi-e frica. Si dacă te întrebi frica de ce, pot sa îți spun ca de simplul fapt de a devenii ceea ce scriu. Frica e un sentiment supus de voință. Asa ca o sa scriu, bun, rău, o sa scriu ce am acumulat, pentru ca vreau. Vreau sa comunic, în eter. Nu vreau sa am o statistica, sa știu câți au citit rândurile astea, ce au înțeles și ca am creeat o speranța, am făcut un om sa devina optimist.
Respectul, fata de sine și fata de lume, intra tot în categoria unor idei ale mele, și contra idei ale lumii. Semănam mult, toți! Mergem în localuri similare, de multe ori aceleași. Nu ne permitem pe deplin sa avem gusturi pentru ca financiar nu ni le permitem.Dar trebuie sa facem și impresie. Nu necesita un caracter mare sa cedezi locul din autobuz sau sa deschizi o ușă sau sa... orice. Respectul, din propria mea definiție, e atunci când reușești sa faci ceva fata de o persoana, astfel ridicându-te peste mulțime. Din mulțime răsar cei care au tupeu sa se bage în fata și sa strige cat mai tare, desigur ca unul care rostește cuvântul “respect” pentru ce faci e ceva la care reacționezi cu o întrebare de genul: cum cum?

Tu ai ceva de spus? Este inteligibil, are substanță, are început și sfârșit? Atunci aștept, spune!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

Voluntarul.

Sa nu-mi iubești neamul, străine!