Si tu.

Îmi plac zilele oarbe, care n-au puterea sa pipăie din mine. Zilele lăsate fără degete peste serile fără ploi, ce ascut simțurile la fel ca după nopțile în care nu mai trebuie sa pleci de lângă mine. Ca o prințesă ce nu a știut ce coroana de stele poarta pe cap sau mai grav ca un chirurg care operează în zorii zilei, m-as mulțumi cu o mierea de dorul zilelor noastre prea dulci, Îmi pasa de tine și mi-ar plăcea sa cred ca n-am aranjat nimic și ca valul ma prinde cu o iertare șoptită în miezul nopții. Ca picura în suflete mai tare și mai tare printre stele albe, roșii și albastre, ca ma gâdila dorința și ma sapa liniștea peste lipsa ta. Îmi pasa de tine și eu îmi spun Eh, extragalacticule, ești euforic, epuizant exhibitoriu, exemplul eliberator exorbitant, exonerând expresiile expandate, exploatând exploziv, extorcând encefalul extrovertindu-l, exultând eficient, eziți exteriorizarea eule! Ce nu poți sa lași in urma? Ce te retine sa bați pasul pe loc? Chipuri care se uita, locuri care se degradează, ori mereu prezenta frica? Si dacă nu ne e teama de moarte, atunci de ce nu mergem mai departe despuiați de toate? Îmi pasa... de dor. Femeia, cel mai adesea ne amintim de prima, ea cu dor. Prima femeie, primul ei sărut, primul ei geamăt când o pătrunzi, prima dimineață când te trezești alături de ea și-ți pasa. Celelalte, indiferent de-s multe sau puține, sunt restul, dar nu restul acela ca la piață, ci desăvârșirea ta de clipe. Apoi vine ultima, întotdeauna ultima este mai vie, calda, plina, ca un vânt de vara, decât restul, dar nu te poți abține să n-o compari cu prima. Si ultima este prima și prima, prima oara când îți spui ca îți pasa, cu dor. Ați călătorit in vise? Sa poți călători cu viteza iubirii înseamnă  a-ţi confrunta personal temerile, inclusiv spiritul defensiv, mânia, judecățile critice, abandonarea şi insecuritatea, şi a respinge în mod asumat aceste tipare, călătorind precum Gagarin printre stele, privind la saltul său ca o ușă deschisa în vagonul de prima clasa, a spiritului liber, deschis către cer. Îmi pasa și acest dar nu ia ostatici de zbor, un pic de eu în fiecare tu, fulg de pana în suflete de zbor. Îmi pasa de tine și nu știu sa ma îmbrac cu multe vieți și sa te aștept în gara mintii cu ochii streașină după pașii tai, în fuga pentru prelungirea termenului de scadenta și n-as face altceva decât sa ma ridez de așteptări și dor. Îmi plac zilele prinse toate într-o singura viata, un zbor, intre o sosire și o plecare și sa spun de fiecare data, îmi pasa, îmi este dor, sunt eu și tu, noi doi un om.