Maine, din nou soare!

Dacă mâine te-ai trezi un pom, o floare, un câine sau o furca, ai avea de gând sa prețuiești mai mult viata ta? Sa faci în asa fel precum pomii-n floare, sa te gândești ca soarele la amurg, sa crești în minte fluturi și sa treci cu ochii marea! Sa te gândești cum ești ca apa în albie și sa mirosi aerul din vise pana când mireasma-ți aduce în fata ochilor ridurile norilor ce plâng picături de roua! Si atingi pământul ca o matase din leagănul tău din primul an și zâmbești la murmurul celor din jur iubindu-i mai aproape, cu ființa! Daca maine ești din nou, ai șansa sa încerci drumurile toate pe cărarea vieții-n clipe numărate, iubite, păstrate, parfumate, sa mergi cu ochii-n zare, tu azi, maine om mare! Maine nu este o zi ca azi, nu este o zi din trecut și nu ai obligația sa cari după tine bagajele trecute prin viata sau paloarea zilelor murdare. Maine se așterne de azi, prin noaptea gândurilor ce-ti aduc lumina, unde, printre stele de pe bolta o zaresti pe a ta, steaua zilelor ce vin, la chemarea, după un ultim suspin! Capul sus, ești acum om mare, o noua zi, un motiv de alinare, mâine e mereu, omule soare.



Comentarii

  1. Anonymous13 iunie 2011 la 11:45

    Nu stii cat ma bucur cand iti citesc gandurile si acel mic "colt de suflet" lasat la vedere.
    Nu stii cat ma bucur cand te vad ca zambesti printre randuri si te joci cu cuvintele.
    Nu stii cat ma bucur cand te joci cu ideile si le faci sa prinda contur si viata.
    Nu stii cat ma bucur cand gandurile tale imbratiseza cald si matasos gandurile mele, si impreuna devind un singur gand, ...ma bucura nespus gandul tau.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonymous14 iunie 2011 la 11:10

    Miscarea browniana
    Uneste intelectul
    Iar vectorul luminii
    Excita nivelmetrul...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

In luna mai a vremurilor noastre erau cireșele în pârg, gustoase, românești. In mai, cam prin vremurile noastre, era un soare blând, vânticel călduț și miresme de salcâmi și soc. Erau și albine, era și veselie, se mai găseau și ceva seri plăcute pe o banca a începuturilor în pași mici și timizi. Aveam vreme de vorbe, de zâmbete, de clipe alese, de concesii, de iertări și planuri noi în alegeri lejere. Nu știam ca stresul este omniprezent, ca poluarea ucide, ca americanii ne guvernează, ca prostii ajung senatori și fără melci. Nu exista ridicolul la grad de arta, nici prostia la rang de meserie. Si-mi aduc aminte bine ca aveam pasiuni și timp de ele, ca era vreme de ascultat radiouri interzise și înjurat din sinceritate o seama de turnători, formatori, cioplitori și ciorditori. Ce vremuri, ce alegeri, ce migrație și, musai, respirație!
Citiți mai multe

Voluntarul.

Nimeni nu pleacă voluntar la război dacă nu are de apărat o familie, dacă nu are de apărat o țară, dacă nu are de apărat o convingere personală. Mai întâi nimeni nu pleacă la război fără un jurământ militar, indiferent dacă are sau nu o familie, depus pentru tara. Care tara este membra a unei uniuni și unde convingerile personale sunt înlocuite cu trendul european, impus. Prin urmare, de ce am pleca la război? Ce alt resort îți spune ca acolo e locul tău? Memoria ne spune ca, recent, au fost cucerite teritorii fără nici un război. Simpla prezenta a unor forte militare antrenate și dotate a dus la cedarea unor teritorii. In istoria recenta, pentru și în numele unui profet, voluntarii cu tara, cu familie, cu bogății și aici nu contabilizam caprele sau cămilele, se arunca în aer și, dacă se poate, în alte tari care nu cer voluntari pentru ca nu este război. Si, în fapt, mizeria de război nu este altceva decât un rezultat al unui refuz de impunere economica, al unor interese ce nu țin co...
Citiți mai multe

Sa nu-mi iubești neamul, străine!

De ce? Păi,din destule motive! Teritoriul pe care se află România pare să fi fost Vatra Lumii, locul din care s-a răspândit civilizaţia umană! La Bugiuleşti (Vâlcea), Nicolăescu-Plopşor a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani. Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinţe vechi de un milion de ani, iar la Tărtăria, pe Mureş, au fost descoperite trei tăbliţe continând cea mai veche scriere din lume , cu o vechime de sapte mii de ani. Aşezarea de la Româneşti - Dâmboviţa datează din anii 30.000 î.e.n. Aici a fost inventat arcul, s-a născut legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa , aici s-au format popoarele indo-europene. De aici au pornit o serie de popoare ca pelasgii, sciţii, cimmerienii , ilirii, ligulii, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni,hitiţii, carienii, italicii sau frigienii ), etc. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. De altfel , vechea Romă a existat pe locul actualului oraş Roman, iar cuvântul Roma e...
Citiți mai multe