Zodie de viata.

Se spunea, nu-mi aduc aminte unde am citit, ca vărsătorii construiesc himere pentru femei și apoi le vând pentru alte himere, într-un amalgam cum numai ei reușesc! Drept sa spun nu cred povestea, pentru ca nimeni nu m-a întrebat dacă as avea ceva de vândut. Nici măcar nu fur un model de viata ca sa-l ambalez cu o imagistica debordanta care prinde bine în serile lungi, după apusul unui soare ateu, dintre miile de stele stinghere.
Nici gândul de a fura vieți nu-mi este prieten. Am obținut una, pe a mea, pe cale cinstita și înainte nu aparținea nimănui, în viata asta vie și plina de inopinate opriri intre cete de ciute obeze în privire. N-am ieșit în târgul social sa cumpăr vieți poleite, ci doar am donat-o pe a mea, pe neașteptate, solitară, unica, un amestec de culoare și simplitate. I-am spus ca asta ma face fericit și ca dacă fericirea nu e imediata, ce porcărie, atunci și viata poate aștepta într-un colțișor, numai ale meu. Nu am ieșit la furat de vieți pentru ca nu știu nici sa împrumut, ci le-am făcut buchete de flori albastre pe toate ale tale, gândind ca un singur buchet nu-ți folosește la nimic și niciunde, dacă dimineața îți bei singura cafeaua rece și nu e nimeni sa ți-o soarbă, aburinda, pe ascuns. Eu n-am șterpelit săgețile cu care înfigem direcții în destine și nici lamele cu care tăiem firul unui drum. Eu n-am pretins nici un zâmbet de pe fata cuiva, în loc de grimase tâmpe, ci l-am poftit cu drag, știind ca fără el te îmbolnăveai de sluțire în suflet. Eu n-am însușit intențiile tale, ci le-am învățat magia unui magnet pentru simțurile mele, în interioare de cochilie. N-am îndrăznit sa sustrag niciodată cuvinte care ma compuneau în imagini de sens, iar când mi-a fost rău le-am cerșit, pentru a putea respira o gura de aer imposibil de liber. Eu n-am fugit niciodată cu ce e al tău și n-am acceptat împrumuturi, nici când le-as fi dorit, pentru a avea garanția revenirii tale, în gânduri. Eu n-am strâns cu mine sensurile pe care mi le-ai făcut cadou, aruncate prin sufletul meu, ci le-am păstrat pentru zilele tale negre și puterile mele prinse intre degete. Eu n-am venit sa combin libertatea ta pe un lanț din mărgele zaharisite, îndrăgostit de mâinile tale, pentru ca am ales sa privesc cum îți spui cât e lumea de mare și câte expediții te așteaptă printre flori de stele, oameni și cuvinte prinse în șoapte. 

Si-am venit sa-ți explic ca provin dintr-un simplu vizibil cu ochi mari in cap și-s ars de soare ca un pepene parfumat in ciresar. Ca nu-s extrem de mare si ca m-am nascut biruind o socoteala de refuz de vieți și le mai pansez pe ici, pe colo, le pun pălării colorate și le decorez cu funde ca sa le salvez. Toate gandurile adunate, acum, cu o singura condiție de viata, sa nu fiu dintre toate, viata nimănui.