Viol social.

Scârba zilelor de luni... a zilelor de sfârșit de luna... a emisiunilor de horticultura neuronala....adică politica de joasa speță! Scârba aceasta cred ca este  adunata în ani de privit la televizor, ca acesta aparat suporta orice mizerie, iar eu un  adun un ficat greu... Pana la urma 2 ore de tv erau suficiente, rămânea timp mai mult ca sa te vezi cu prietenii. Apoi gsm--ul, urata invenție...  Nu murea nimeni înainte când erai în oraș, ce liniște era, fără nervi, fără alergătura nebuna, fără sa deranjezi sau invers... Se aduna scârba după scârbă, una cate una, înșirate ca mărgelele pe sarma, iar lehamitea te cuprinde, încet, încet, încet! Vegetezi, urăști televizorul, te uiți după amici de odinioară, care mai trăiesc... Zaci, îți fabrica știrile, îți fabrica ideile, îți fabrica viata, un matrix infinit... Sting televizorul, aleg viata! Si de as alege aceasta spălare de creier zilnica? De sa as sta ca o leguma în fata televizorului ca la Doc. Oz? Sa mi se spună ce pot constata mergând pe strada? Sau dacă as asculta ce spune vecinul, în pat, tip care în loc de amor povestește cu patos ce mai face guvernul, înjurând cu un orgasm verbal demn de un climax... ancestral... As arunca televizorul în fata guvernului, însă nu-i pasa nimănui! Nu ne mai pasa nimic! Suntem indiferenți! Reci! Umbre de oameni! Pana când? Pana unde? De ce place violul social? Scârbă..