Joc pe bară.
Trebuie sa ai un mare talent pentru a ști sa dansezi în club cu adevărat, iar dansatoarele la bara sunt unele dintre cele mai apreciate practicante ale acestui sport de noapte.
Când vine vorba de dans, nimic nu este mai plăcut pentru un bărbat decât sa vadă o femei frumoasa care se unduiește provocator în fata sa, învârtindu-se pe o bara de striptease. Iar când dansul implica și nuditate, totul este perfect, imperfect după caz...
Mă întreb care este mecanismul practicării unei asemenea meserii. Majoritatea fetelor sunt recrutate chiar dintre clientele cluburilor. Le place sa iasă, le place sa danseze și transforma o modalitate agreabila de petrecere a timpului liber în profesie. Dacă tot petrec timp acolo, de ce sa nu câștige și niște bani din asta? Condițiile sunt relativ simplu de îndeplinit: un fizic atrăgător și cam atât. Îmi pare rău s-o spun, dar nu e vorba de aptitudini coregrafice.
Aici s-ar putea supară majoritatea practicantelor acestei meserii. Însă trebuie sa fiu sincer: animatoarele din cluburi nu dansează. Nu va veni niciodată Răzvan Mazilu sa le jurizeze întrucât nu are ce analiza și ce corecta. Ele se bâțâie. Înainte înapoi, stânga dreapta, în sus și în jos, de cele mai multe ori picioarele sunt bine încolăcite în bara respectiva. Încearcă o serie de mișcări provocatoare, caci în primul rand bărbații sunt cei care trebuie țintiți, atrași, determinați sa rămână cat mai mult în respectivul club și, ca urmare, sa lase cat mai multi bani acolo. Problema este ca gama de mișcări este una extrem de redusa, fiind repetate practic la nesfârșit aceleași unduieli. Din acest motiv, dansatoarele nu poarta rochii de seara sau de dans. Ci sunt îmbrăcate cumva la limita intre prezentare de lenjerie intima și cea de articole sportive extrem de decupate.
Ele nu sunt nici stripteuze și s-ar simți jignite dacă ar fi asimilate acestei categorii profesionale. Apoi exista o unitate de risc, fizic, pentru ca un dans impune și mișcare sportiva, uneori extrema.
În Statele Unite, de exemplu, există şi un sindicat al dansatoarelor la bară, iar de ani buni se desfășoară şi cum campionat mondial "de specialitate". Dansul la bară nu este însă o activitate la îndemâna oricui, şi în niciun caz o meserie lipsită de riscurile. Care sunt riscurile meseriei de dansatoare la bară o demonstrează efectele, adică fracturi de oase, agasările clienților, o ratare la un client acasă, concurenta, etc. Tot timpul m-am întrebat cum sunt recrutate dezbrăcatele care dansează și animează “animalele băutoare de beri” din discoteci. Astăzi m-am lămurit. Anunțul este pus pe ușa unui cămin studențesc din complexul Regie, București, pentru ca, nu-i asa, iarna-i lunga, criza mare, recesiune adevărată. Ma întreb cat de concurențial este acest mediu și care este durata contractului de... de muncă?!
Când vine vorba de dans, nimic nu este mai plăcut pentru un bărbat decât sa vadă o femei frumoasa care se unduiește provocator în fata sa, învârtindu-se pe o bara de striptease. Iar când dansul implica și nuditate, totul este perfect, imperfect după caz...
Mă întreb care este mecanismul practicării unei asemenea meserii. Majoritatea fetelor sunt recrutate chiar dintre clientele cluburilor. Le place sa iasă, le place sa danseze și transforma o modalitate agreabila de petrecere a timpului liber în profesie. Dacă tot petrec timp acolo, de ce sa nu câștige și niște bani din asta? Condițiile sunt relativ simplu de îndeplinit: un fizic atrăgător și cam atât. Îmi pare rău s-o spun, dar nu e vorba de aptitudini coregrafice.
Aici s-ar putea supară majoritatea practicantelor acestei meserii. Însă trebuie sa fiu sincer: animatoarele din cluburi nu dansează. Nu va veni niciodată Răzvan Mazilu sa le jurizeze întrucât nu are ce analiza și ce corecta. Ele se bâțâie. Înainte înapoi, stânga dreapta, în sus și în jos, de cele mai multe ori picioarele sunt bine încolăcite în bara respectiva. Încearcă o serie de mișcări provocatoare, caci în primul rand bărbații sunt cei care trebuie țintiți, atrași, determinați sa rămână cat mai mult în respectivul club și, ca urmare, sa lase cat mai multi bani acolo. Problema este ca gama de mișcări este una extrem de redusa, fiind repetate practic la nesfârșit aceleași unduieli. Din acest motiv, dansatoarele nu poarta rochii de seara sau de dans. Ci sunt îmbrăcate cumva la limita intre prezentare de lenjerie intima și cea de articole sportive extrem de decupate.
Ele nu sunt nici stripteuze și s-ar simți jignite dacă ar fi asimilate acestei categorii profesionale. Apoi exista o unitate de risc, fizic, pentru ca un dans impune și mișcare sportiva, uneori extrema.
În Statele Unite, de exemplu, există şi un sindicat al dansatoarelor la bară, iar de ani buni se desfășoară şi cum campionat mondial "de specialitate". Dansul la bară nu este însă o activitate la îndemâna oricui, şi în niciun caz o meserie lipsită de riscurile. Care sunt riscurile meseriei de dansatoare la bară o demonstrează efectele, adică fracturi de oase, agasările clienților, o ratare la un client acasă, concurenta, etc. Tot timpul m-am întrebat cum sunt recrutate dezbrăcatele care dansează și animează “animalele băutoare de beri” din discoteci. Astăzi m-am lămurit. Anunțul este pus pe ușa unui cămin studențesc din complexul Regie, București, pentru ca, nu-i asa, iarna-i lunga, criza mare, recesiune adevărată. Ma întreb cat de concurențial este acest mediu și care este durata contractului de... de muncă?!
Comentarii
Trimiteți un comentariu