Oameni și lucruri.

Despre oameni și lucruri, as vrea sa va povestesc. Oamenii și lucrurile sunt acele prezente care ne schimba percepțiile de la o ora la alta. De exemplu, pleci candid spre serviciu, muzica si nu zgomote  se revarsă în habitaclul mașinii, stai la semafor și te gândești aiurea la orice, așteptând culoarea verde. Lângă autoturism, brusc apare un vânzător de ziare, ce vinde lucruri, colorate, cu silicoane, cu vorbe grele, cu mental alterat, cu gunoaie ce se vor vedete și formatori de opinie. Te uiți la acest bătrânel, vexat în lumea lui, ce străbate asfaltul ca o fantoma, fără nicio expresie pe fata. As cumpăra un ziar, pentru un bănuț dat acestui om, însă ma gândesc ce sa fac cu fițuica?! Pentru hârtie, rușinoasă la o anumita treaba, e prea tare și lucioasa! Pentru salam și ceapa, prea toxica și prea colorata! Pentru citit, prea obositoare și plina de intenții ce se pot explica după primul ceas la nopții.  Renunț!
Opresc la următorul semafor. Lângă mașină apare o copila cu un copil în brate, îmbrăcata sumar și murdar. Îmi cere 3 (?!) lei pentru o pâine, arătând spre puradelul ce ma privește exact cum m-as uita eu la o vitrina, Ma întreb unde este acel lucru, ca domn nu poate sa fie, care lasă femeia asta și mai ales copilul în fumul de eșapament, pentru un bănuț ce umple stomacul. Si ma gândesc ca nici ea nu este prea departe de un lucru, ce fabrica copii fără discernământ, oriunde, când la peco găsești cu 3 lei un Durex!
Se pune culoare roșie, într-o intersecție mare! Vad galben! Galbenul se aproprie săltăreț pana în dreptul geamului meu. Aud brusc o voce și-mi zic ca lucrurile, galbene, vorbesc: safu, manca-ti-as volanu’ matali de boier, n-ai secratara? Ma uit, buimăcit, sa vad cine-mi cunoaște locul de munca! O balaoacheșă flutura un snop de flori colorate pe la ureche. Îmi cere 10 lei pe acel buchet ponosit și împrumutat probabil din apropiere, unde exista un cimitir. Spun sec: am, secretara, dar prefera parfumuri! Îmi face cu ochiul complice și zice, printre dinți: saraculeee!
Ajung la serviciu, parchez și apare un miop, parcagiul, cu ochelari ca Robinson Crusoe, ce-mi arata un bilețel. Înțeleg repede, 1,5 lei ora. Un lucru simplu și eficient, ce merge către un privat, via Primăria Generala. Primăria, un lucru, ineficient, medical!
Am uitat sa va spun despre oameni, nu?!