Mișcarea catre gunoiul universal!

Ataraxia devine o stare de spirit atunci când toate sforţările de a rezolva, de a soluționa, de a dialoga ajung în derizoriu, fie ca urmare a promisiunilor false, fie în urma refuzului grosolan. Omul îşi judecă propria condiție ca fiind plăcută sau neplăcută proporțional cu fericirea sau nefericirea resimțite în interior. în consecință, există cinci stări mentale: fericire, durere, apatie, pace şi bucurie adevărată. Valurile prinse de o furtună în mijlocul oceanului se înalță vijelios, apoi se retrag şi formează un hău şi tot aşa, până când furtuna încetează şi ele se dizolvă în ocean. La fel este şi mintea. Bucuriile şi durerile reprezintă suişurile şi coborâşurile minții, iar golurile dintre ele sunt indiferența sau plictiseala. Acestea sunt primele trei stări mentale. Îmi amintesc acum de un citat, de la marele Mihalkov, “Teme-te însă de indiferența. Căci prin tăcerea ei, prin consimțământul ei tacit, te ucide şi te trădează în acelaşi timp”. Dincolo de aceste prime trei stări – fericire, durere şi indiferență - se află pacea. Foarte puțini oameni ajung în această dimensiune a ființei. Aceia care au bani. sănătate şi relații interumane care le aduc satisfacții pot spune: “Noi nu suntem nici fericiţi, nici nefericiţi şi nici indiferenți, ci trăim pe deplin mulțumiți de viaţă.” O asemenea condiție este binevenită după o perioadă de tulburări şi neliniști. Dar o persoană care trăiește multă vreme în absența atât a fericirii cât şi a suferinței, la un moment dat se va sătura şi va spune: …aş prefera să mi se întâmple orice, numai să simt şi eu că trăiesc!” O astfel de pace nu poate oferi satisfacție permanentă, deoarece ea nu este decât o stare negativă în care febrilitatea a fost neutralizată.  In tabăra opusa, explicația data este simpla, o scuza puerila, de genul “Indiferenta poate însemna detașare. E bine sa te poți detașa de tot ce te înconjoară. Asta nu înseamnă ca ai dreptul sa fii rău sau inuman.” Si atunci ce?! Sa va dau un exemplu!  Mergeţi atunci într-o stație de autobuz la o oră supra-aglomerată şi observaţi comportamentul oamenilor. Vine primul autobuz, toţi se aproprie, se înghesuie doar, doar vor avea o şansă de a se urca. Urcă doar 2-3 persoane şi în stație mai râmân 20. Vine al doilea, al treilea şi tot aşa. După mai multe încercări eșuate până şi cei care se înghesuiau optimiști vor trece cel puțin prin faza de nehotărâre când la vederea autobuzului nu vor mai știi ce să facă, să se înghesuie iar, să rămână liniștiți că oricum nu au nici o şansă? Mulţi se vor resemna să rămână undeva în spate, cu umerii căzuți şi brațele lăsate pe lângă corp, fără a mai spera că va veni vreun autobuz în care să se urce. Şi chiar atunci când acest autobuz va veni, se vor urni cu greu de lângă zidul lângă care au așteptat atât. Concluzia? Oamenii pot fi foarte uşor determinaţi să rămână indiferenți prin prezentarea repetată a unor informații contradictorii. Este de ajuns să se lanseze o informație şi apoi contrariul ei. Într-o primă fază va apare o separare între două tabere, una pro şi alta contra. Dacă se continuă în aceleași mod, persoanele din ambele tabere nu vor mai ști ce să creadă şi singura modalitate de a se proteja în faţa acestei nesiguranțe şi oscilări va fi să renunțe a mai avea vreo opinie.  Si atunci, ce avem de făcut? Într-un eseu de anvergura, Paler spune asa: “fără dragoste suntem orfani de toate, fără pasiune suntem ca o moara de vânt spânzurată în vid!”. Nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferență”. Si pana la urma, pacea interioara aduce dragoste de semeni și acest lucru înseamnă exact contraponderea la tema.