Toamnă iar.

M-am plimbat prin lume şi spre seară am simțit o aromă nouă, cu umbre de foioase, cu vânticel mai aspru, cu lumea ce se plimba la braț agale prin parcuri, cu miros de must şi iz de pastramă, cu vise amânate pe altă vară şi gânduri noi de toamnă! Septembrie s-a întors acasă. Ca de fiecare dată, a adus cu el ceva nou, ceva vechi, ceva unic, ceva personal. M-am întors şi eu în spinarea lui, cu capriciile sale şi mănânc pastramă si beau mustul rubiniu. Anul astă vreau să fiu un tren cu un singur vagon care se oprește în stația fiecăruia. Nemijlocit de ore sau de alți slujbași cu șapcă si insignă. Vreau sa fiu expoziția unei singure artiste. O să mușcăm din Septembrie ca dintr-o tartă cu căpşune si frișcă proaspătă. Prin gândul tău, de dragul meu, acceptă. Zăboveala unei nopți cu lună plină, pe dâmburi de ierburi lipicioase. Nebunia unui personaj de poveste, care sare garduri, râzând de propria-i teamă. Număratul stelelor îndepărtate de pe metereze mângâiate de iubire. Voioșia de a nu ajunge la lumina din capătul tunelului, de dragul unei îmbrăţişări pe întuneric. Licurici rătăciţi din iunie şi fluturi obraznici, aprinși de lumina felinarelor, întro cursă nebună de iubire. Plimbări printre necunoscute cu miros de toamnă, amiciția unor sufletele care înțeleg fără cuvinte. Acceptă. Să împarţi patul măcar o noapte cu o dragoste irepetabilă. Sa păstrezi o geană într-o carte găsită pe preșul de la ușă. Să fugi spre orice loc te poartă destinul, dacă acolo te așteaptă cineva. Să pui nasul rece pe un gât cald, să alergi cu gura deschisă şi să te ascunzi ca aurul pierdut. Să te colorezi în spatele unui apus precum un bob copt de strugure. Căuta tot ce iți lipsește şi cântă-mi o melodie scurtă, în ritm de salsa. Poartă pe chip zâmbetul unui om care şi când greșește, se simte strâns în brațe. Deschide ochii măcar într-o dimineață, fericită că de pe un scaun, cineva te privește îndulcit. Strânge mâna unui om pe care nu știi dacă îl vei mai vedea vreodată şi fugi pe strada ta, unde cineva poate-ţi cunoaște ora când revii de la serviciu. Împacă-te cu omul rău din fiecare om cândva bun. Poate ziua ta e in Septembrie. A mea la fel. Vom sărbători distanţa parcursă în jurul lumii tale, timp de o zi. În luna mea, în luna ta, în luna noastră, risipește-mă fără regrete. Împrăştie în fiecare casă, în fiecare suflet ce ai găsit aici. Du-mă departe la cei ce nu mă cunosc, la cei ce mă iubesc mai puțin. Răspândeşte-mă timp de 30 de zile în brațele viselor, în mintea prietenilor tăi, în pauzele de cafea sau în cele de ţigară prinsă în timpul tău. Ascunde-mă în duminicile trezite târziu, în drum spre casă, în parcul tapetat de frunze aurii. Pune-mă în faţa celor care simt ca mine dar nu au învăţat să mă găsească. Transformă-mă în jurnalul tău de amor şi poartă-mă peste toate locurile în care nu am ajuns. Du-mă cat mai departe, fă pe cineva să mă strige. Adulmeca-mă şi spune-mi atingeri de clipe în valurile ochilor tăi. E doar timpul lui Septembrie, firav, printre noi...