47

Te știu! Te știu de ceva vreme! Sa tot fie vreo 47 și ma gândesc ca în curând m-am saturat sa te știu de 48. M-am saturat sa te vad în fiecare dimineață, în fiecare zi și fiecare an si, uneori, pe chipul oamenilor. Tu chiar nu ai măsură? Tu nu te uiți la tine? Nu vezi cum trece timpul? Ce mai vrei, ce mai ostenești, ce mai născocești? Nu poți lăsa sa vina rândul altora cu nici un chip și gândești ca mai ai multe de spus. Infantila abordare în zările tulburi de azi, aproape nebunie când ai fi putut sa stai pe aproape de pensie dacă cumva aveai haine, militare. Pai acum ce facem? Te mai vad lunga vreme zi de zi și asta nu e problema cea mai grea, te vede toată lumea, fiecare în fel și chip, fiecare după vrere, după interes, după cum are chef, după cum are placere. Placere am zis, nu plăceri, nu inventa, nu visa!
Mai bine sparge-mă, arunca-ma, înjură-mă, uită-mă!
p.s. semnat, eu oglinda.

Comentarii

  1. .. sau șterge-ma mai bine de praf.. abur.. ceață..
    și zâmbește-mi până crăp de ciudă.
    tot eu, oglinda.

    p.s. place! :)
    LMA anticipat.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

Voluntarul.

Sa nu-mi iubești neamul, străine!