Flatulente prietenești!

Avem momente in care avem tendința de a judeca oamenii, ca sport al mintii sau ca operațiune cotidiana, pentru ca avem mâncărimi în parțile dorsale ale limbii! Nu extrapolam, nu ne interpunem, nu reducem la infinit, nu prezentam în caz cazuistica noastră, de ce draci sa înțelegem? Desigur, faptul ca ei au un alt set de valori, discrepant fata de al nostru și contrar șabloanelor din borcanul de sticla în care preferam sa trăim, nu înseamnă ca ei greșesc neapărat! Nu ești de acord cu x, ca asa vezi ba tu lucrurile, ca asa ai aflat de la părinți, de la șeful tău misogin și ipocrit, de la baba de la parter care spionează orice flatulență în scara blocului, de la șoferul de pe ITB sau taximetristul ce-ți vine la comanda cu aparatul oprit dar îți spune mereu șefu”, atunci înseamnă ca ei au alt set de valori, de principii, alt mod de viata care tie-ti sta în gat! Si dacă au principii diametral opuse cu ale tale, nu înseamnă ca nu au, ca exista șansa ca ale tale traume sa fie moștenite și nu cultivate sau sa ai șansa de a te naște bou, sau vaca, prin excludere! Si dacă totuși, prin excepție, îți plac oamenii, ii păstrezi, ca probabil îți sunt prieteni, și când flatulezi ai șansa ca cineva sa ridice o sprânceană în loc să-ți zică ceva de neamuri și morți!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Migrație.

Voluntarul.

Sa nu-mi iubești neamul, străine!