Doua, lucruri și fapte.
Lucrurile și faptele nu au întotdeauna explicații valabile, nu au ticăitul sufletului și nu zâmbesc cu ochii umezi. Nu toate lucrurile și faptele au creația divina în umbra timpului lor. Mâinile zilelor trecute și viitoare nu pot face mereu lucruri și fapte care sa rămână tipărite și dăruite în clipele de răscruce a vieții. Nu livram cu mâinile tragedii, vitejii sau incantații oamenilor care ne sunt alături. Nu dam cu o mana bucurie și luam cu alta fericire, nu sfidam cosmosul pentru ca ne pasa sau ca ne pare bine. Ținem în palme chipurile dragi, modelam zâmbetul lor prin fine atingeri, trimitem căldura lor în ființa ce este afișată în oglinda ochilor noștri. Aducem mâinile apropiate în aripi ce duc sărutul nostru către zările unde ducem dorul, luam aerul din jur într-o împreunare a lor ce aduce mireasma ființelor dragi și ne umplem de fericire. Agățăm palmele de gatul ei sau al lui, agățăm privirea pe buze și mângâiem chipul cu gândurile ce ne blochează vorbele în murmur, prea șoptit, prea divin. Lucrurile și faptele sunt mereu în fata noastră, ele au nume, vârstă și ne iubesc pentru ca știu de mâinile noastre, de privirile line, de șoaptele ce spun despre lucrurile care nu dor și sigur sunt de amor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu