Arta cucernică.
Arta de a înșela vigilența, ochiul antrenat, mintea sclipitoare, în sensul atragerii unor foloase materiale, se numește pe unele meridiane înșelătorie, pe altele stat și uneori prin lumea largă succes sau politică. Credibilitatea celui sau celei care procesează informația, cu scopul nedeclarat a unor foloase realizate prin aceasta practică, este ireproșabilă. Excelența conversațională, răbdarea, calmul, atenția acordată persoanei de dialog, precum și alte artificii, fac din acest personaj un om al momentului, un bun negociator și o persoană ce insuflă energie, optimism, carismă și inteligență rafinată. Victor Lustig, probabil după statul roman, cel mai mare escroc al lumii, ne prezintă câteva din legile de aur pentru o reușită totală:
1. Fii un ascultător răbdător. Acest lucru va duce către succes, nu vorbă multă şi inutilă.
2. Să nu pari niciodată plictisit.
3. Așteaptă-o pe cealaltă persoană să-şi exprime opiniile politice, iar apoi aprobă-le.
4. Lasă interlocutorul să îşi spună părerile religioase, iar apoi spune-i că şi tu crezi la fel.
5. Intră în discuţii despre sex, dar nu le continua decât dacă interlocutorul doreşte acest lucru.
6. Niciodată să nu vorbeşti despre boli decât dacă un interes special o cere.
7. Niciodată să nu te bagi în chestiunile personale ale unei persoane. Până la urmă, vor povesti ei de bunăvoie.
8. Nu te făli. Lasă-ţi importanţa să fie discret evidentă.
9. Să nu fii niciodată murdar.
10. Nu te îmbăta niciodată.
Întâmplarea face ca în jurul nostru se afișează astfel de indivizi și individe, unii mai versați, alții doar ucenici, însă numărul lor, prezenta lor și promovarea lor schimbă raportul între elite și escroci, în mentalul nostru și cel colectiv. Învățăm, similar cu epoca ceaușistă când aveam lecția ciubucului din timpul programului, să asimilăm aceste noțiuni enumerate și să accedem la rândul nostru în această nouă forma de organizare socială. Cu greu și cu eforturi disperate poți rezista tentației, fie datorită eficacității intelectuale scăzute a celor din jur, fie ca o nevoie expresă de protecție personală când orice lucru pus în practică, cu tradiție socială, este nul și neavenit. Începem sa ne escrocăm unii pe alții, zilnic, însă cu siguranță cineva câștigă din acest război surd, tenace, un fenomen ce prinde a se generaliza world wide. Acel cineva, forma lui de agregare nu contează, sfidează și fructifică slăbiciunea umană, aflată într-o curbă de decadența așa cum nu a mai existat vreodată în istoria lumii! O moralitate nulă! O epocă ce merită, probabil, un decembrie 12 al anului 2012, măcar pentru a înțelege că parcurgem direcții greșite în timpul care ne-a mai rămas și pentru vremurile ce vin!
Comentarii
Trimiteți un comentariu