Arbitrul din noi.
Mereu, indiferent de orientare, sex sau format social, avem de luat decizii. Nu exista o zi în care creierul nostru sa nu fie supus unei decizii, fie ca este vorba de propria persoana, de o acțiune, de o solicitare sau de un răspuns adresat cuiva.
Mecanisme complexe, mediate de sinapse, fac acest lucru posibil, indiferent de vreme, vremuri, origini sau educație. Aceste mecanisme, parte un unui sistem cognitiv, fac parte din libertatea de alegere, care este de fapt produsul complexității ființei umane. Creierul urmează legile fizicii, care se manifestă sub forma unor evenimente electrice şi chimice și care, prin natura lor nu sunt circumstanțe identice, prin urmare nu putem acționa altfel. Deciziile sunt pregătite în subconștient, într-o scurta perioada de timp, cu mult mai repede decât se credea cum, moment în care intervine conștiința, prin urmare cea mai mare parte a muncii decizionale a fost deja realizata.
Decizia este o libertate de alegere? Avem o întrebare ce a fost îndelung dezbătută de-a lungul istoriei, fără răspunsuri clare, în care liberul arbitru era considerat de trăsătura definitorie a omului. Dacă în trecut această întrebare a căzut în sarcina filozofilor şi a teologilor, astăzi neuroştiinţa se apropie de găsirea unui răspuns, fundamentat cu ajutorul imaginisticii cerebrale. Si atunci pe bune dreptate ne întrebăm, cine este de fapt mecanismul deciziei dacă liberal arbitru devine constanta predictibila? Siguranța data de liberul arbitru conduce oamenii spre un comportament mai degrabă moral, însă decizional în societățile în care indivizii cred în liberul arbitru se observă o mai mare aderență la coduri de comportament ce stimulează o viaţă sănătoasă, bogată şi fericită, astfel că această credință este una adaptiva, explica Dr. Kathleen Vohs.
Celebrul profesor Haggard afirmă că, dacă vrem să definim liberul arbitru drept capacitatea de a schimba cursul universului şi de a ignora legile sale cauzale, atunci acesta nu există, adică ceea ce noi considerăm a fi libertatea de alegere este de fapt produsul complexității ființei umane. Prin urmare, noi putem transforma o serie de date de intrare într-un număr foarte mare de rezultate, adică o complexitate.
Nu este nevoie să menținem iluzia liberului arbitru dacă înțelegem cauzele care se află în spatele gândurilor şi sentimentelor noastre. Putem în mod paradoxal să obținem un control mai mare asupra vieții noastre! O libertate, ce face deosebirea dintre om și mașină, în societățile viitorului caracterizate de empatie în mai mare măsură? Este doar alegerea noastră, a voastră!
Mecanisme complexe, mediate de sinapse, fac acest lucru posibil, indiferent de vreme, vremuri, origini sau educație. Aceste mecanisme, parte un unui sistem cognitiv, fac parte din libertatea de alegere, care este de fapt produsul complexității ființei umane. Creierul urmează legile fizicii, care se manifestă sub forma unor evenimente electrice şi chimice și care, prin natura lor nu sunt circumstanțe identice, prin urmare nu putem acționa altfel. Deciziile sunt pregătite în subconștient, într-o scurta perioada de timp, cu mult mai repede decât se credea cum, moment în care intervine conștiința, prin urmare cea mai mare parte a muncii decizionale a fost deja realizata.
Decizia este o libertate de alegere? Avem o întrebare ce a fost îndelung dezbătută de-a lungul istoriei, fără răspunsuri clare, în care liberul arbitru era considerat de trăsătura definitorie a omului. Dacă în trecut această întrebare a căzut în sarcina filozofilor şi a teologilor, astăzi neuroştiinţa se apropie de găsirea unui răspuns, fundamentat cu ajutorul imaginisticii cerebrale. Si atunci pe bune dreptate ne întrebăm, cine este de fapt mecanismul deciziei dacă liberal arbitru devine constanta predictibila? Siguranța data de liberul arbitru conduce oamenii spre un comportament mai degrabă moral, însă decizional în societățile în care indivizii cred în liberul arbitru se observă o mai mare aderență la coduri de comportament ce stimulează o viaţă sănătoasă, bogată şi fericită, astfel că această credință este una adaptiva, explica Dr. Kathleen Vohs.
Celebrul profesor Haggard afirmă că, dacă vrem să definim liberul arbitru drept capacitatea de a schimba cursul universului şi de a ignora legile sale cauzale, atunci acesta nu există, adică ceea ce noi considerăm a fi libertatea de alegere este de fapt produsul complexității ființei umane. Prin urmare, noi putem transforma o serie de date de intrare într-un număr foarte mare de rezultate, adică o complexitate.
Nu este nevoie să menținem iluzia liberului arbitru dacă înțelegem cauzele care se află în spatele gândurilor şi sentimentelor noastre. Putem în mod paradoxal să obținem un control mai mare asupra vieții noastre! O libertate, ce face deosebirea dintre om și mașină, în societățile viitorului caracterizate de empatie în mai mare măsură? Este doar alegerea noastră, a voastră!
Comentarii
Trimiteți un comentariu