Rețeta pentru femeile care vor sa redevina virgine.

De multe ori, prins în traficul din capitala, la volanul mașinii mele, privesc la șoferițele aflate și ele la volan. Expresii precum vad pe fetele lor nu am sa pot vedea niciodată la un bărbat. Încruntate, cu privirea fixa înainte, cu scaunul ridicat și bustul cocoțat pe volan pana când parul face front comun cu parasolarul, cu telefonul pus pe ureche și cotul sprijinit intre marginea geamului și fata ușii, cu piciorul pe ambreiaj însă cu o viteaza sub media pe acel segment, pe banda de lângă axul drumului. Propun o lege cu somnul la volan, clandestin, pe banda doi. Cred ca sunt primele candidate pentru titlul postului meu, sperând ca poligonul scolii de șofer o sa fie proba obligatorie și hand’s free-ul dotare standard la o mașină noua.

Studiez la birou arta curățatului lacului de unghii, a restaurării lui, cu profunda uimire, fiind mai tot timpul un pasionat al mirosului de acetona și derivații ei. Spun în gândul meu ca trebuie sa am toleranta mărită la stres, la mirosuri și la faptul ca o parte din colege au copii acasă și timp aproape zero. Bun! Însă am și colege ce stau singure, ce nu nici cățel și nici pisica de plimbat prin cartier. Ma uit în jurul prânzului cum ele, colegele, merg și bat magazinele preț de aproape o ora, doar asa, ca sa observe ce mai e nou, fără însă a-și face niște programării la tanti Jeni, manichiurista zonei. La fel, cred ca și ele vor sa redevina virgine.

Merg sa plătesc dările către stat, la Administrația de sector. Recunosc ca trebuie sa ai curaj pentru o astfel de întreprindere, pastile la nervi în buzunare, analgezice în portofel și un zâmbet tâmp afișat pe fata când ajungi în fata ghișeului. O duduie se întoarce, miloasa, spre tine și spune candid: colega care se ocupa vine mai târziu, peste vreo juma” de ora.  Întreb, cu un rictus în coltul gurii, dacă nu cumva se poate ocupa altcineva de mine. Îmi neaga vehement abilitățile profesionale ale unei colege care își bea tacticoasa cafeaua intr-un colt al biroului și privește pasiv pe geam cum e cu zarva din școala din apropiere. In secunda doi ma visez Rambo, cu rucsacul plin de grenade și focoase, pentru a curata zona de astfel de specimene plătite de către vițeii contribuabili. Știu, ele se vor virgine!

Are 30 de ani, are zâmbetul angelic, chipul cu trăsături fine, machiaj discret și interesant, mâini îngrijite și hainele asortate la o  cămașă călcată impecabil. Vocea o are ca o  privighetoare, pentru ca Geta noastră cred ca se visează solista în corul văduvelor pustiite de dorințe. Am uitat sa va spun ca pe cat de pedanta este, atât e de supraponderala. Bine, bine, zic eu în gândul meu, poate are o problema hormonala, poate ceva ușor la psihic, pe fond de stres. Gândurile mi-au înghețat brusc, stand la rândul format la toneta unde vinde pâine, când, printr-o întoarcere ca pe senile, apare în toată splendoarea ei cu un sandwich uriaș în mana, mușcând ca orice personaj din 1907, din el. Apoi, tacticos, către colega ei, rezuma toată filozofia de viata: Vico, eu sunt frumoasa ca mănânc bine și iubesc cu sufletul, total, bărbatul. Rămân siderat și ma gândesc ce noroc e pe omul acela, sa fie iubit de un maldăr de carne vie, dar cu suflet! Cred ca are erecții spontane și-n somn. Da, si ea se dorește, din nou, virgina. 

Si acum rețeta, ca asa am promis, care este simpla, eficienta, corecta și cu rezultate pe termen lung: respectul de sine și respectul fata de cei din jur, fie ca sunt participanți la trafic, fie plătitori de taxe, colegi sau simpli cumpărători, toți privitori de fenomene “paranormale” din cotidianul nostru, îmbâcsit de taxe, nesimțire, mizerie și cu viitor sumbru. Mai dorește cineva o noua virginitate? Poate o schimbare de sex? Orice este posibil, azi, în România manifestului social.