Cu furculița-n ochi.
Ceasul suna și o lene, plăcută, îmi impune o mișcare larga în pat, măsurând cu mâinile marginile lui. Cu un efort demn de o cauza mai buna îmi urnesc cele 76 de Kg și ma ridic privind către geam. O zi terna, nimic ce sa ma îmbie la veselia din fata oglinzii. Îmi este frica sa merg la baie, sa vad o mutra turtita, moarta de somn. Cred ca ne-am născut obosiți, îmi zic eu asa prin gând, realitatea însă nu-mi lasă timpul necesar unor analize și aplic primul rând de apa pe fata. Apoi toate procedurile standard, cu gândul ca pe ușa am sa ies fresh și binedispus. Asa sunt eu, nu ma pot aranja în oglinda autoturismului, nu pot sa ajung la serviciu și sa ma opresc în toaleta, cu tigara-n gura și cu mana prin par, sa fac un retuș pe ultima suta de metri. Ma gândesc cu frica la faza cu rujatul în oglinda și am văzut destule fătuci ce fac acest lucru când rulează cu autoturismul pe bulevard. Inconștiență? Posibil, iar dacă nu e ruj, atunci sigur e telefonul lipit de ureche, neapărat un smartphone și în mod cert o mașină scumpa. A auzit cineva de hands free? Nu! E scumpa benzina...
Azi colega mea se afla în greva, altfel nu-mi explic cele 25 de minute petrecute în toaleta doamnelor! Nu, nu era constipata și nici invers... și nici nu sosește la serviciu cu 331, strivita de călătorii înfrigurați. Îmi spune ca pasiunea ei este dormitul de dimineață, ca scuza, apoi îmi explica ce tehnica folosește pentru a cosmetiza ce mai rămâne de cosmetizat și a accesoriza ce se mai poate, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale. Ma gândesc ca generația asta e obosita, ca scuza, însă îmi este greu sa cred ca începe să-și piardă estetica și bunul simt, alături de bun gust. Îmi spune, ca o confidenta, ca nu mai are chef sa se îngrijească acasă, iar eu cred ca mâine acestor tipe o sa le piară cheful sa depună acest efort la serviciu și ca rezultat, final, o sa avem o imagine degradanta a unor femei triste și neîngrijite. Știam, de la părintii mei, ca finețea și rafinamentul sunt calități inascute și eu m-am încăpățânat sa cred ca se pot forma în timp dacă ai deschiderea și vrei sa le cultivi. Sigur, fără nicio scuza, imaginea contează mereu, nu acum sau ieri, eventual mâine! Ca sa o neglijezi, plasând o scuza ca alte lucruri au priorități, mi se pare cea mai proasta scuza inventata vreodată. Știu, o femeie aranjata costa, însă exista și aici un echilibru dacă este constanta atitudinea, pentru ca acele costuri în timp se diminuează. Si cred, sper, ca acest lucru sa fie înțeles de majoritatea lor, pentru ca îmi place sa privesc, sa admir femeia, nu persoana-n blugi, cu parul vâlvoi, cu fata pleznita de somn și pantofi sport în picioare. Știu, știu, însă nu mai accept scuze.
FEMEIA e femeie si in salopeta!
RăspundețiȘtergereSigur, depinde de salopeta si atitudine...
RăspundețiȘtergere